Reportaj în spitalul huiduit. Ce n-au văzut protestatarii dincolo de geamurile Secției ATI COVID de la SJU Bacău Citeşte întreaga ştire: Reportaj în spitalul huiduit. Ce n-au văzut protestatarii dincolo de geamurile Secției ATI COVID de la SJU Bacău

În primul val, personalul medical din Anglia, din Italia, din Spania primea aplauze de la balcoane. Și la noi, galeriile de fotbal aprindeau torțe de mulțumire în fața spitalelor. Entuziasmul s-a epuizat, cu tot cu ecouri. În valul trei, în România se fluieră spitalele. Libertatea a fost, ca să vedem, cu toții, cum arată suferința și munca, în secția ATI căreia i s-a strigat „Asasinii!”.

„Eram speriaţi că-l luăm şi-l ducem acasă” Apoi, după ce s-a negativat, în noiembrie, Bianca Purcărin a donat plasmă. „Aproape toţi medicii din spital am făcut boala, din fericire, forme uşoare. Acum un an, eram foarte speriaţi de virusul ăsta. Eram speriaţi că-l luăm şi-l ducem acasă, la copii, la părinţi. Şi da, l-am luat, dar nu l-am dus. Frica era mare. Acum suntem obişnuiţi”, adaugă medicul.
„Te bușește câte un plâns” Holurile sunt mai largi, dulapurile cu sertăraşe pentru consumabile, paturile, aparatele, totul e nou, ca scos din cutie, mai puţin oamenii, cei din paturi şi cei de pe lângă paturi. Din asistentul coordonator Ionică Chicea se văd doar cearcănele care au ascuns ochii, ca Luna când pune umbră Soarelui, la eclipsă.
E greu, dar se poate şi mai greu de atât. La ATI e greu. Problema e că acum ne vin pacienţi cu forme foarte grave şi avem sentimentul că muncim degeaba.
Medici puțini, paturi ocupate „Sunt puţini medici. Aveam lipsă şi înainte de pandemie. Unele secţii aveau destul personal, dar destul a devenit insuficient. Cine punea accent pe Infecţioase, înainte? Poate că n-am adus oameni, dar măcar am reuşit să-i păstrăm pe cei pe care-i avem”, spune managerul Popa. Întăriri au venit la UPU şi la ATI.